Slabiciunea
mea pentru caini a inceput din copilarie cind ''vinam'' cainii slabi si bolnavi din
jurul blocului si furam cite ceva de acasa sa le dau sa manince. Din dorinta de
a fi cit mai util,am inceput sa cumpar reviste despre caini, pentru a invata ce
nevoi au si cum pot sa ii ajut mai bine.Pe linga informatiile pe care le
cautam, am aflat si depre rase , standarde, caracter, educatie si bineinteles
expozitii. Pentru ca imi placeau cainii si curios din fire, am devenit un
vizitator frecvent al acestor concursuri. Eram fascinat de cainii din grupa
a-2-a, caini de paza, de lucru, dar in
special de molosi, caini masivi, puternici, impunatori, foarte atasati de
stapini,caini care faceau sa mi se taie respiratia de fiecare data cind puteam
sta in preajma lor. De aici si pina la dorinta de a avea si eu un astfel de
caine nu a mai fost decit un pas mic, mic de tot. Bineinteles ca slabiciunea
din copilarie pentru cainii mai putin norocosi nu s-a stins si inca ma mai
implic, poate prea putin uneori, in
salvarea cite unui catel ‘’amarit’’ si, chiar daca am cane corso in curte pot
sa ma laud si cu doi maidanezi frumosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu